Exista si la români credinta ca omul isi continua viata si dupa moarte, sufletul sau traind si „dincolo“, sub diferite forme. Aceasta credinta i-a determinat pe cei ramasi in urma sa mentina o legatura spirituala cu mortii lor, sa ii respecte, ajungându-se astfel la cultul mortilor. Cultul mortilor incepe de la spalarea si imbracarea cadavrelor, inmormântarea ori incinerarea, procesiuni, bocete, aspecte funerare, pomenirea in ziua inmormântarii, pomenirea periodica prin parastase, la trei zile, la noua zile, la 40 de zile, la un an, la doi, la trei, pâna la sapte ani. Cultul mortilor a fost respectat in religiile precrestine, in crestinism pâna in zilele noastre, in Vechiul si Noul Testament, cu pomenirea generala a mortilor in cursul anului bisericesc ortodox, prin „Mosii de iarna“, in Sâmbata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne (a infricosatei judecati) si „Mosii de vara“, in Sâmbata dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbata Rusaliilor). Atât la Mosii de iarna, cât si la Mosii de vara se face pomenirea despre rude, mosii si stramosii nostri din veac adormiti in Domnul, cu numele lor stiute si nestiute. Aceste doua sâmbete, orânduite de Biserica Ortodoxa, mai sunt numite si Sâmbetele Sufletelor. In Strehaia, parastase pentru morti se mai fac si in zilele Hramurilor de Biserica si in Saptamâna Luminata. Saptamâna Luminata este prima dupa Sfintele Paste si incepe cu Vecernia din Duminica Invierii si tine pâna sâmbata seara, când incepe vecernia Duminicii a II-a dupa Paste, Duminica Sfântului Apostol Toma. In zilele din Saptamâna Luminata, strehaienii fac pelerinaje la cimitir, acolo unde isi au ingropate neamurile. Cu colaci, colive si alte bucate, vase cu mâncare, vin si apa, se strâng in jurul rudelor plecate „dincolo“, aprind lumânari, fac rugaciuni, fac pomeni pentru sufletul mortilor - colaci si oua rosii, se fac parastase. Iar in vremea asta, p