In dreptul Isaccei, pe Dunare, exista Insula fara nume.Insula nimanui. Are 20 de ani. Nu a revendicat-o nimeni pana acum. Nici partea romana, nici cea ucraineana.Pescarii locului spun insa ca ar fi a noastra.
Oras de pe Dunare, cu 6.000 de locuitori, Isaccea este un loc ocolit de turisti si un port in care nu mai exista pasageri. Odata, cheiul de aici era plin. Oamenii luau Pasagerul si dadeau fuga la Tulcea, la Galati, la Braila. Acum e pustiu. Nici tipenie de om, nici o barca, nici o ambarcatiune. Doar cladirea Capitaniei Portului Isaccea. Si comandantul. In 1949, in port intrau 823 de nave. Anul acesta, au acostat doar 328. Transportul de calatori nu se mai face de prin anii â90. Nu mai e rentabil. Oamenii prefera masina, autobuzul. Tot ce mai misca prin port sunt barjele care transporta lemne si piatra de la carierele din zona. Cu toata pustietatea de aici, oamenii se tem sa nu piarda micul port.
Din cauza eroziunilor, malurile sunt rupte zilnic si portul, inconjurat de ape ca-ntr-o mica peninsula, risca sa dispara. Doar malul de la Dunare, din fata Capitaniei, a fost intarit. "Aici, in spate la Capitanie, la canal, a fost inundatie. Au venit televiziunile... Ne este frica", se plange unul dintre localnici. Pentru a scapa de pericol, e nevoie de consolidarea digurilor. Nu s-au gasit bani si se bate pasul pe loc.
POVESTEA. Oamenii din Isaccea asteapta finantarea. Pana va veni, stau cu ochii pe ceva ce nu este al lor dar si-l doresc: Insula de pe Dunare. Nu este nici a romanilor, nici a vecinilor ucraineni. Nu are nici un nume. Aflata in dreptul Capitaniei, insula exista de 20 de ani. Din 1986. "Toata povestea a inceput in timpul razboiului, in 1944, cand a fost scufundata o nava nemteasca care trecea din Ucraina in Romania. A crescut, apoi, o data cu colmatarile, cu depunerile de aluviuni... E mare acum. Ne-a mai ajutat si Administratia Fluvial
