SA NU-I FIE DE DEOCHI DE VIATA! O fi buna ideea asta de mai multe creiere puse sa ia o hotarare, dar de multe ori conducerea colectiva creeaza si o brambureala de orbecai printr-o ceata de parca inoti in lapte batut. Cu asa-zisa conducere colectiva cand se alege praful de vreo actiune n-ai pe cine sa iei de beregata, ca toti arata cu degetul catre ceilalti din colectivul de conducere si se dilueaza responsabilitatea ca la un viol in grup, de nu stie judecatorul pe cine sa declare autorul copilului. Cand vrei sa ingropi o actiune, spui ca tactica a fost stabilita in colectiv, si apoi prinde orbu scoate-i ochii si in materie de infaptuire a lucrarii si in materie de instaurare a unei minime autoritati. E bine ca mai multe pareri sa lege mainile unei eventuale porniri tiranice, dar parca omul e facut sa stie totusi ca exista un sef, un stapan de respectul si autoritatea caruia trebuie sa tina cont. La nationala de fotbal a Romaniei parca in clipa de fata tocmai aceasta lipseste, un lider cu voce puternica. In clipa de fata, la lotul national se intampla o gaura de autoritate ca intr-o familie in care tatal si mama cam trag hais si cea, iar cand tatal ii trage o scatoalca pustiului ca a luat un 4 la geografie mama il cheama in bucatarie sa-i dea o bucata de chec. In clipa de fata, doi ar putea sa aiba priviri de sef. Numai ca Cristi Chivu cu blandetea lui pare o Maica Tereza cu crampoane, dispusa sa ierte totul si toate, in timp ce Mutu e prea absorbit de hachitele lui care inlatura orice luare de pozitie constanta. Pe vremea lui Hagi, capitanul avea cuvantul decisiv. Incapatanarile lui, dar si fermitatea lui tranteau usa in nas haosului. Cu voce suierata Hagi decreta: trebuie sa jucam atat de bine, incat sa-i bucuram pe cei de acasa, si toti tricolorii isi varsau suflarea pe teren. Intr-un an, inaintea unui meci important al nationalei, Hagi avea piciorul in ghips, si t