Actiunea celor de la Hanover a fost respinsa la Tribunalul Comercial, insa magistratii de la Curtea de Apel au aratat ca judecatorii de la prima instanta nu au inteles exact care este rolul unei societati de distributie a berii. Conducerea companiei Ursus spera ca Inalta Curte de Casatie si Justitie - unde se judeca in ultima faza litigiul - o va absolvi de vina.
Reprezentantii Hanover sustin ca Ursus le-a taiat contractul din cu totul alte motive decat cele prezentate la Tribunal.
Pentru a rezilia contractul de distributie incheiat in 11 martie 2004 cu societatea Hanover, cu care colabora din 1994, conducerea companiei Ursus a invocat neindeplinirea obiectivelor de volum, adica faptul ca berea nu s-a vandut in cantitatile prevazute in contract.
Din start, se pune intrebarea de ce o societate care se ocupa cu distribuirea berii trebuie sa fie responsabila pentru ce se intampla cu berile dupa ce acestea ajung in localuri si magazine. In contractul de distributie mai erau stabilite, asa cum este normal, obiective de performanta: acoperire teritoriala, prezenta in teritoriu si managementul pretului.
Unicul asociat de la Hanover, Constantin Draghici, care a preluat intre timp firma de la tatal sau, a spus ca pe parcursul procesului de la Tribunalul Comercial a gresit ca a intrat in jocul celor de la Ursus, in sensul ca nu a stiut sa explice cum trebuie judecatorilor ce inseamna obiective de performanta si de volum. Ca distribuitor, treaba mea era sa am clienti.
Nu e vina mea ca produsele lor nu s-au vandut din diverse motive, de exemplu pentru ca a fost o vara ploioasa sau ca nu au facut promovare. Produsele trebuiau sa realizeze volumele. Eu mi-am facut treaba, a declarat Draghici reporterilor ZIUA.
Judecatorii Curtii de Apel au abord