Cimitirele oamenilor au cruci si morminte. Cimitirul de nave, ori "Parcul rece kilometrul 107", are porumbei - vreo 100 - si viespi - cateva mii. Miroase a... nimic, cand e frig afara, si a nimic usor incins, cand apare soarele. Poti sa mergi pe gigantii din fier infipti pe trei sferturi in mal. Mai faci echilibristica, pe cele inclinate, mai aluneci, te mai impiedici intr-o fosta plita sau intr-o antena de televizor, iar pe usi poti citi inca: "bucatarie", "careu", "sef mecanic"... Cimitirul vapoarelor e la cativa kilometri de Tulcea, pe bratul Sfantu Gheorghe. Primele vase au fost aduse in 1990. Erau 23 de "bucati mici" - salupe, in general. Cu anii, cimitirul s-a marit. A ajuns la 200 de vase, la un moment dat. Remorchere, impingatoare, barje, vasele care dragau pe canale, pontoane. Nici unul nu a fost implicat in vreun accident naval. Unele erau fiare vechi inainte sa ajunga in cimitir. Altele, abia fusesera folosite. Erau vasele care dragasera pe canalele Deltei. "Aceasta a fost facuta in 1988-1989. A fost adusa aici dupa nici doi ani de utilizare. A sapat la Gura Portitei", spune Zaharia Manoliu, unul din paznicii Parcului rece, aratand spre draga-gigant, din cele cu care se mandrea "tovarasul".
FIER VECHI. Din cele 200 de nave care s-au ingramadit candva in cimitirul de la kilometrul 107, astazi au mai ramas 32. Au fost taiate si duse la fier vechi. Din cele ramase, doua-trei dragi sunt chiar functionabile. Langa parcul rece se afla si epava unui mic vas de pescuit care s-a rasturnat, a fost adus pana langa cimitir si apoi abandonat. A crescut iarba pe el si pare mai degraba o insulita impadurita. In apropierea cimitirului a fost adusa si o parte din epava navei Rostock.
"Parcul rece", asa cum e numit oficial cimitirul de nave, este, teoretic, un loc unde vasele sunt duse pentru a fi tinute "la rece". Adica la pastrare, cu motoarele oprite si fara
