Am râs şi m-am enervat, în acelaşi timp, când am văzut cea mai nouă producţie în care apare Uma Thurman. E frumoasă, isteaţă, adorabilă, are chiar şi umor, însă nu convinge prea mult. Am râs şi m-am enervat, în acelaşi timp, când am văzut cea mai nouă producţie în care apare Uma Thurman. E frumoasă, isteaţă, adorabilă, are chiar şi umor, însă nu convinge prea mult. Asta nu înseamnă că mi-a displăcut întru totul "Fosta mea Super-Gagică" (My Super Ex-Girlfriend). Super-Gagica este Uma, adică roşcata cu ochelari Jenny Johnson (bibliotecară sub acoperire) sau blonda G-Girl, care-şi schimbă hainele obişnuite cu un costum (evident) minune, cu ajutorul căruia zboară şi salvează vieţi. Ştiţi de ce nu m-a atras foarte mult acţiunea acestui film? Pentru că subiectul este unul des folosit de scenariştii şi regizorii fără inspiraţie de la Hollywood, care cred că au găsit reţeta de succes a filmului: aduc o femeie frumoasă, şi celebră pe deasupra, mai ales după rolul formidabil din Kill Bill, cu lipici la public, o transformă în superwoman, catwoman sau elastic-girl şi o pun să sară de pe o clădire pe alta. Dar mai bine să vă spun câte ceva despre filmul intrat de curând în cinematografele de la noi. El, Matt Saunders, interpretat de Luke Wilson, chiar e sigur că şi-a găsit partenera, pe Jenny, cu un chip nevinovat şi care dezvoltă o adevărată pasiune pentru june, însă, atunci când iubita lui trăsnită se dovedeşte şi posesivă din cale-afară, decide să-i dea papucii. Dar Jenny a noastră devine blondă, pune costumul minune pe ea şi îşi foloseşte puterile de G-Girl pentru a se răzbuna. Acum începe show-ul! G-Girl îi distruge acoperişul lui Matt, îl agaţă de Statuia Libertăţii, îi face praf maşina şi tot aşa. Dacă vă închipuţi că Jenny îşi va recupera iubitul, nici nu ştiţi cât de mult vă înşelaţi. Nici iubirea şi nici tertipurile ei (supernaturale şi, deci, lipsite de fairplay...)