Functia de Secretar General ONU te face sa fii judecat, in mare masura, dupa eforturi si stil de lucru, insa dl. Moon preia aceasta pozitie intr-o perioada in care toata lumea vrea, si inca repede, rezultate. Vineri seara, Adunarea Generala a ONU urma sa valideze numirea ministrului de externe sud-coreean, Ban Ki-Moon, in functia de Secretar General al organizatiei. Riscul aparitiei unor obstacole de ultim moment este infim, in conditiile in care in Consiliul de Securitate - structura care adreseaza recomandarea catre Adunarea Generala - dl. Moon a obtinut victorii clare impotriva tuturor contracandidatilor, in cadrul "sondajelor" succesive derulate in aceasta toamna. Dupa cum se stie, practicile Consiliului de Securitate includ sondaje in rindul membrilor, si nu tururi de scrutin, iar procesul are loc fara prea mult acompaniament mediatic, spre a nu se da nastere unor pasiuni nationale sau politice. In ceea ce-l priveste pe seful diplomatiei sud-coreene, candidatura sa a obtinut relativ usor sprijinul tuturor celor cinci membri permanenti, conditie obligatorie pentru a fi prezentata Adunarii Generale. Procesul de cristalizare a deciziei a fost, insa, indelungat, pe masura ce contracandidatii sai isi anuntau, succesiv, retragerea din cursa. Potrivit cutumelor ONU, functia de secretar general revine, pe rind, marilor blocuri regional-politice autoconfigurate in cadrul organizatiei, insa exista destul loc de negocieri. In aceasta toamna, a venit rindul Asiei (non-arabe), astfel ca lupta s-a dat intre candidati din aceasta zona, cu doar doi "intrusi" notabili, doamna Vaira Vike-Freibergas, presedintele Letoniei, si ambasadorul Iordaniei la ONU, Zeid Al-Hussein. Ceilalti competitori importanti au venit din India, Sri Lanka, Thailanda si, oarecum surprinzator, din Afghanistan, prin persoana lui Ashraf Ghani, fost ministru de finante si actualmente Cancelar al Universitati