Una dintre cele mai intense amintiri ale adolescentei mele se leaga de Biblia tradusa de Gala Galaction si parintele Vasile Radu.
Acea dimineata de iulie 1970 - aveam 17 ani si ma ispitea sa dau admitere la Teologie - , cand am vazut-o in vitrina anticariatului de pe Academiei cu "numai" 250 de lei (un sfert din leafa lunara pe atunci), nu mi-a fost de multe ori egalata ca fervoare, candoare si tensiune a vointei. Fireste ca biata maica-mea s-a imprumutat la iuteala pentru ca zdrahonul acneic care eram sa se poata infrupta cu nesat din Cantarea Cantarilor...
Pe cat de fermecat am fost de melifluenta traducatorului Galaction, pe atat de deceptionat, contrariat si agasat aveam sa fiu de biografia socialistului biblic din Sarindarii Bucurestilor, a samariteanului magnetizat de bolsevism, deloc scutit de accente fariseice, colaborator la Cuvantul liber, Dimineata, ALA, Chemarea, Socialistul, Lumea evree sau Lumea noua, dar in special de alegerea sa in Academia Romana taman in 1947 (pe locul lui Nichifor Crainic), ca si de calitatea sa de membru in Marea Adunare Nationala (1948) si de premiat, in 1954, cu Ordinul Muncii clasa I. Daca am citit cu calm istorico-literar Papucii lui Mahmud, Doctorul Taifun, Roxana, Langa apa Vodislavei, Bisericuta din Razoare, incantat fiind de Moara lui Califar si de fantasticul comparabil cu Voiculescu si maniera eliadesca, in schimb, legatura, atat de bizara, a lui Galaction cu N. D. Cocea, sau cea cu Vasile Demetrius si tot ce tine de socialismul Vietii Romanesti, nu aveau cum sa-l atraga pe un admirator al generatiei lui Cioran si Mircea Vulcanescu.
Ei bine, recent, Teodor Vargolici, editorul Jurnalului lui Galaction (v. editia in cinci volume aparuta la Albatros intre 1996-2003) ne face o surpriza de proportii publicand la editura Vestala un volum de "pagini inedite cenzurate", 1947-1952, unde fostul tovaras (in sutana
