În 1992, Adunarea Generală a UNESCO salutat faptul că unele organizaţii neguvernamentale, la iniţiativa Mişcarea Internaţională ATD Lumea a Patra, (cu sediul în Franţa), au sărbătorit ziua de 17 octombrie drept Zi Mondială pentru Eradicarea Sărăciei Extreme. Prin urmare, Adunarea Generală a decis ca la această dată să se sărbătorească Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei. Scopul acestei zile este de a atrage atenţia asupra nevoii eradicării sărăciei în toate ţările, mai ales în cele în curs de dezvoltare.
De 14 ani încoace, de la prima sărbătorire a acestui lăudabil ţel, în România acesta înregistrat o creştere semnificativă. Dacă în 1992 începeau să apară primele semne ale problemelor sociale grave, de atunci până acum acestea s-au acutizat, astăzi populaţia săracă a ţării apărând în statistici cu un îngrijorător procent de aproape 40 al sută din totalul populaţie aflat la limita supravieţuirii, ca şi ieri când marcam un alt eveniment, punem aceeaşi întrebare: avem ce sărbători?
Nu, dar putem spera
Anul 2007 se spune că va aduce după el săltarea nivelului de trai al românilor. Adevărul însă începe să iasă la iveală şi am aflat că vom sărăci şi mai mult. Costurile integrării vor fi pe cap de locuitor situate undeva în jurul a 5000 de euro, plus că foarte mulţi întreprinzători particulari vor fi nevoiţi să pună cruce şi lacăt peste activitatea de până atunci.
România muncitoare a acestor zile, care nu arată oricum prea sănătos, are doar aproximativ jumătăţi din populaţia ţării înregistrată ca activă. Sunt înregimentaţi aici şi oamenii din lumea satului, mici întreprinzători şi asociaţiile agricole, precum şi mamele aflate în concedii de maternitate. De ce? Poate pentru a părea mai mulţi.
Au fost făcuţi paşi importanţi în încercarea de aliniere a pensiilor, pentru ca bunicii noştri să îşi poată cumpăra măcar medicamentele treb
