Pelerinaj italian. Pe o planeta de migranti exista si un ocrotitor al acestora; un ocrotitor al exilatilor, al pribegilor: Geremia Stoica da Valacchia, pe numele sau italian. Ieremia Valahul este si simbolul calatorului "generic", adica al omului in ipostaza de "oaspete si calator" pe acest pamant. O invocare intrata in canon a acestui om sfintit suna astfel: "Fericite Ieremia, pentru tine viata a fost o continua calatorie spre Dumnezeu. Ajuta-ma si pe mine sa ma socot calator in viata pamanteasca, pentru ca sa ma indrept cu mai multa usurinta spre cele vesnice si sa fac mult bine pe unde trec. Amin"
Un bucovinean inzestrat cu harul lui Dumnezeu
In septembrie 2003, am ajuns in Italia, la Napoli, la mormantul lui Ieremia Valahul. Stiam ca el slujise la Manastirea Efrem cel Vechi, asa ca intai am batut la poarta acelui asezamant, sa-l caut pe marele meu consatean. (Suntem bucovineni amandoi.) Dar trecusera 450 de ani, asa ca sfantul pribeag nu se afla acolo; calatorise si dupa moarte, schimbase cripte si orase. L-am aflat, la urma, in acelasi oras, dar la o alta adresa: Manastirea capucinilor din Calea Vittorio Emmanuele. Am fost primit frumos. Un calugar cu barba alba ma prezenta celorlalti astfel: "Il signore e venuto dal paese del Beato Geremia!" ("Domnul a venit din tara (satul!) Fericitului Ieremia!". Asadar, nu eram un strain, nu eram numai "peregrinus", ci ma inrudeam spontan cu acesti oameni, ma stramutam din satul carpatic in satul mondial, si sfantul Ieremia imi deschidea usile. Mi-a fost prezentat fratele Agostino, roman absolvent de teologie la Napoli, parintele Augustin asadar; astepta sa fie hirotonit si spera sa slujeasca in tara, la Onesti.
*
L-am indragit demult pe Ieremia Valahul, sfantul protector al celor care au facut experienta emigratiei, cand eu insumi am fost ispitit de aceasta aventura.
I
