Revista "Formula As" isi continua itinerariile europene.
Friulii
La inceput au fost bascii, apoi romansii din Engadinul elvetian, iar in toamna aceasta, friulii. Revista "Formula As" isi continua expeditiile de cautare a "urmelor romanesti", ascunse prin cele mai izolate si nebanuite "colturi" din lume. Nu e vorba de "urme" contemporane, ci de urme vechi, ce coboara adesea in preistorie, asemanari incredibile si inexplicabile cu oameni ce traiesc la mii de kilometri distanta, dar care vorbesc aproape aceeasi limba ca noi, au aceleasi credinte si mituri, aceleasi indeletniciri pastorale, aceleasi sate risipite pe varf de munte, ca satele noastre din Apuseni, Maramures si Bucovina. Tarani anacronici, incremeniti in traditie si in credinta in Dumnezeu.
Explicatiile stiintifice legate de radacina latina nu acopera intreg adevarul. Ceea ce descoperim in calatoriile noastre e mult mai vechi, mult mai amplu, mult mai pagan si mai mistic, mult mai spiritual. O sorginte comuna ce nu se vede doar in graiul vorbit si in randuiala vietii, ci si intr-un fel de a fi deschis si sincer si bucuros, care nu prea mai exista prin Europa. Un fel de a pretui mai mult trecutul decat viitorul, mai mult libertatea decat averea, mai mult poezia decat proza vietii si, mai presus de orice, avutiile sufletesti: bunatatea, ospitalitatea, afectiunea... Cine stie unde se afla inrudirea! In pelasgii lui Densusianu, coboratori din nord inspre sud, in tracii ce stapaneau candva jumatate din Europa, in celti sau in dacii pusi de romani sa le apere granitele imperiale? Ceva a fost. Ceva neacceptat si neexplicat de stiinta, dar care iti da sentimentul ca zona Carpatilor a produs, candva, la radacinile timpului, o iradiere spirituala de exceptie, pe care, ca roman, o recunosti cu mandrie "de aur", la 3000 de metri inaltime, in Pirinei sau in Dolomiti.
Speram ca repor
