La inceput ne-am gandit sa-l comparam cu un tren personal. Numai ca bacul are, in plus, si sala de asteptare, deci are ceva dintr-o gara calatoare. Bacul n-are nas, n-are mecanic si nimeni nu canta nimic de genul "Bacule, salupa mare". Faceti cunostinta cu Oltisoru 3.
Cu capul pe jumatate varat pe gemuletul ghiseului, am intrebat cat mai dureaza pana pleaca bacul. "Debarca, imbarca si pleaca", ne-a raspuns vanzatoarea de bilete. Nervos, la ghiseu venise si unul dintre marinarii care se ocupa cu parcarea la bord a autovehiculelor, rugand-o pe vanzatoare sa nu mai permita trecerea autocarelor, din cauza scaderii apei. Ne-am cumparat cate un bilet de 1,2 lei, am urcat la bord si ne-am asezat la balustrada. E dimineata, e soare, dar e inca frig pentru pasageri. Nu si pentru angajatii care trebuie sa fi transpirat deja, tot agitandu-se sa ajute la urcare soferul turc al singurului autocar caruia i s-a permis in aceasta zi trecerea spre Tulcea.
"MAI REPIDI!" Cand toate masinile au urcat si se fac ultimele verificari, pe mal opreste un taxi hodorogit din care sar doi oameni, cu soferul trei. Toti se reped spre portbagaj, din care smulg un sac cu gogonele, unul cu cartofi, doi cu ardei si alte papornite pline cu legume. Sunt prea multe bagaje pentru a fi duse toate odata, chiar daca toti trei se chinuiesc de le-au iesit ochii. De abia au descarcat primii saci, ca bacul a si pornit usor, desprinzandu-se cativa centimetri de mal. "Hai, mai repidi, Vasili!", ii striga suparat unul dintre barcagii taximetristului. Acesta ajunge din cateva salturi langa masina, ia un sac in spate si-l arunca pe punte. In spatele lui urca si proprietara legumelor, chiar la timp, pentru ca distanta dintre bac si mal s-a facut deja de o jumatate de metru.
STIUCA DE CHINA. "Suntem saraci", se scuza rusinata o femeie pe care un domn vigilent, cu accent banatean, a certat-o vazand-o c
