Limuzinele luxoase langa baraca vamii

Fantastici kilometri intre Maroc si Mauritania, no man’s land-ul dintre cele doua frontiere. Piatra arida si stearpa, alba si plina de praf. Infricosatoare aproape. O intindere batuta de un soare arzator, traversata de niste masini de lux parca parasutate din alt peisaj.

La iesirea din Maroc ne astepta Oana, ghidul mauritanian care a insotit aproape toate expeditiile “Cu papucii prin desert” in Mauritania.

Mauritania, tara maurilor, ne primeste cu niste paradoxuri mari si contraste deosebite. Vama este o baraca, iar din alta baraca, ceva mai mica, un soi de duty free local, iese un om care incearca sa ne vanda tigari, sa ne faca schimb, sa ne ceara ceva. Toate acestea in timp ce defileaza prin fata ochilor nostri limuzine luxoase, care de care mai aratoase.

La frontiera ne-au asteptat Ahmed, tanar mauritanian a carui mama e romanca, care si-a facut studiile in Romania, si Ioan Melcea, zis si Kala, care traieste de mai multi ani la Nouahdibou. Ne asteptau de fapt de multe zile si doreau sa ne primeasca.

Duty free

E foarte cald, dar se pare ca nu e atat de cald pe cat ar fi putut sa fie. Un politist mauritanian imi spune ca sunt 38 de grade, dar ca saptamana trecuta au fost 54. Discutand cu el, ma uit si nu-mi vine sa cred. Are o haina exact ca mine, sau mai bine zis, eu am o haina exact ca a lui.

Nu mi-as fi inchipuit ca haina aceea a mea kaki era chiar o adevarata tinuta de military existenta intr-o tara. In timp ce vorbim, il studiez. Aceleasi buzunare, aceeasi forma, totul pana la cele mai mici detalii. Incredibil.

Stam o eternitate sa ni se intocmeasca asigurarile pentru masini. Totul e scris de mana, incet. Iar noi ne lichefiem in masinile acelea cu tabla incinsa, in plin soare al desertului. Intrati in Mauritania, spunem adio semnalului de telefon mobil. N