- Cultural - nr. 203 / 16 Octombrie, 2006 Hora era un procedeu magico-mitic de cunoastere a lumii si vietii in ceea ce acestea au mai semnificativ. Ea are doua forme arhaice esentiale _ Hora inchisa de tipul cercului (tipica la daco-romani) si Hora deschisa de tipul spiralei (la macedo-romani). Hora inchisa se joaca in toate ocaziile rituale, ceremoniale si festive, hora deschisa spiralica se joaca numai ritual si ceremonial. Hora sacra se desfasura in trecut in sensul miscarii soarelui pe cer, ridicarea mainilor in dans semnificand preamarirea Soarelui, iar baterea pamantului cu piciorul semnifica invocarea fertilitatii ogoarelor, a pometurilor, a caldurii, luminii, energiei solare, asa cum confirma strigaturile din hora _ " Bate Hora din picioare /Sa rasara iarasi soare./ Bateti pe nerasuflate/ Pentru belsug in bucate." Asa cum afirma cercetatoarea Silvia Marinescu Balcu, in legatura cu vasul " Hora de la Frumusica", "nu ar fi exclus ca mesterul neolitic sa fi redat in lut un anumit moment din practicile magico-religioase, respectiv dansul ritual executat cu prilejul depunerii ofrandelor, poate a primelor roade ale pamantului si animalelor, sau poate numai pe purtatoarele acestor ofrande (...) ca prim sacrificiu adus fortelor naturii de care depindea in mare masura viata insasi a comunitatii". In mitologia romaneasca, Strigoii si Strigoaicele umbla cu precadere in anumite zile din an _ Anul Nou (noaptea Sf.Vasile), de Sf.Gheorghe, Sf.Andrei. In aceste nopti se adunau in locuri pustii, in biserici ruinate si luminisuri de padure, si faceau hore aeriene (sarabande terestre). Indeosebi in noaptea Sf.Andrei oamenii isi luau masuri de prevenire impotriva strigoilor. Povestirile despre aceasta noapte au constituit o tema folclorica de predilectie a literaturii populare si culte. Hora actuala la romani tine de cultul Soarelui sfant ca divinitate uranica, asadar acest dan