Desi este inca un om activ, „Luchi“ Mitran sustine ca nu isi pregateste revenirea: „Nu fac parte din categoria celor care, atunci când ies la pensie, ii apuca cheful de munca. Au fost oferte, inclusiv din spectrul politic, dar le-am refuzat“. Luchian Mitran s-a nascut pe 18 octombrie 1946, in comuna doljeana Catane. A plecat de acasa de la 14 ani, sa urmeze liceul. In 1964 a absolvit Liceul „Nicolae Balcescu“ (in prezent Colegiul National „Carol I“), apoi si-a croit singur un drum in viata. Putini stiu despre el ca vreme de sase ani a fost osean. A fost profesor-suplinitor, predând istoria in comuna Camârzana, din judetul Satu Mare, in inima Oasului. A ajuns acolo chiar director al caminului cultural din localitate, unde a instruit echipa de dansuri osenesti. Recunoaste insa ca „jocurile osenilor nu s-au prins de mine, n-am reusit sa le prind ritmul“. Profesor in Oas, militian la oras In 1972, dupa sase ani in invatamânt, in viata lui „Luchi“ Mitran s-a produs alta schimbare radicala. „Mi-am dorit sa ma fac militian. M-a atras meseria asta, tocmai de aceea am facut-o din placere. Este o munca grea, dar daca o faci din placere si nu te stresezi, ai si satisfactii“, povesteste acum generalul Mitran. Asa se face ca profesorul de istorie s-a inscris la Scoala de subofiteri de militie din Arad. Si-a dat seama ca poate mai mult, asa ca si-a continuat studiile la Bucuresti, la scoala de ofiteri a Ministerului de Interne, pe care a absolvit-o in 1976 ca sef de promotie. In 1976 s-a intors din nou pe meleagurile natale, insa ca ofiter la Militia Craiova. „Pedioada intre 20 si 26 de ani, cât am stat in Oas, m-a marcat profund, a avut o mare influenta asupra mea, pentru ca acolo e altfel, alta cultura, alte modalitati de a privi realitatea, oamenii sunt mai sinceri. Tocmai de aceea la intoarcere in Oltenia, m-am readaptat destul de greu. Aproape doi ani am fost tentat sa plec