Recomandarile propriilor angajati au fost transformate de catre companii in adevarate instrumente de recrutare. Premisele de la care pleaca sistemul recomandarilor: cei care lucreaza deja in organizatie ii aduc pe cei care se vor integra cel mai usor in mediul de lucru, iar costurile sunt mult mai reduse comparativ cu cele impuse de cautarea clasica.
Eduard Constantin, 31 de ani, directorul Sucursalei "Victoria" a Allianz-Tiriac, intra in urma cu peste noua ani in compania de asigurari ca functionar tehnic. Lucrase ca agent de vanzari, mai incercase un alt job la care renuntase in scurt timp si, dupa o perioada de pauza de trei luni, socrul sau, care avea un prieten in holding-ul din care facea parte compania, l-a recomandat pentru o angajare.
S-a intalnit cu persoana respectiva si, dupa o discutie intre patru ochi, aceasta l-a insotit la biroul angajatorului si l-a prezentat. Au urmat un interviu si celelalte teste obisnuite de verificare a nivelului de cunostinte, dupa care a fost angajat pe pozitia de functionar tehnic. Peste cinci luni trecea pe postul de inspector de asigurari, iar peste inca trei ani era promovat ca director de agentie.
"Categoric ca in momentul in care m-am intalnit cu persoana respectiva a stiut exact unde sa ma recomande, astfel incat profilul meu sa se adapteze mediului de lucru", isi aminteste Constantin. El insusi spune ca, atunci cand trebuie sa angajeze pentru diferite posturi vacante, cei recomandati de propriii angajati au prioritate la interviurile de angajare, pentru ca, pur si simplu, in felul asta se creeaza cele mai multe povesti de succes. Reducerea costurilor de recrutare si sansele ridicate ca cel propus sa se integreze in organizatie sunt doar cateva dintre argumentele care au convins companiile ca, in timp, sa transforme sistemul recomandarilor dintr-o practica neoficiala intr-un adevarat instrument declara