"Hârtia va fi albastră" şi "A fost sau n-a fost?". Subiect comun - Revoluţia.Nostalgiile lor au răbufnit în acelaşi timp, din coincidenţă. Comunismul nu a fost numai o imensă pasă neagră "Hârtia va fi albastră" şi "A fost sau n-a fost?". Subiect comun - Revoluţia.
Nostalgiile lor au răbufnit în acelaşi timp, din coincidenţă. Comunismul nu a fost numai o imensă pasă neagră a istoriei, ci şi un fundal pentru poveşti de iubire şi copilării trăite în deplina libertate a vârstei. Care sunt amintirile plăcute care îi bântuie, la maturitate, pe regizorii de acum? Unde erau la Revoluţie? Câţi ani aveau şi cum au luat în piept prima gură de oxigen a democraţiei?
Mitulescu - 22 decembrie cu şampanie
"Mă aflu acum pe şoseaua ştefan cel Mare, într-un trafic îngrozitor. Cel mai mult îmi pare rău după lentoarea aia, după modul în care trecea timpul atunci, încremenirea, care îţi dădea energie. Era exact ca un tren care merge mai încet şi ai timp să vorbeşti cu ceilalţi din compartiment, să te uiţi pe geam, să te gândeşti la tot felul de lucruri", îşi aminteşte Cătălin Mitulescu. "Acum, viaţa se grăbeşte, clipa se îngustează şi pierdem tot momentul pe care îl trăim. Îmi mai pare rău după acea intimitate, care nu putea fi agresată. Acum, toţi se străduiesc să îţi intre în suflet... Resimt agresiunea din ziua de azi, sufocată de reclame, de tot felul de scrisuri. Văd tot timpul pe stradă ceva scris, nu vreau să citesc sau citesc forţat, şi mi-e dor de strada aia cenuşie. Cartea pe care o citeai avea altă savoare, iar cititul era cu totul altul ca acum. Acum, când vorbesc cu tine, citesc pe maşina unuia că face nu ştiu ce servicii. Tot zgomotul ăsta e epuizant. Mi-e dor de liniştea de atunci, mi-e dor şi de uniforme, de sarafanele acelea foarte frumoase". Pe 21 decembrie avea 17 ani şi fugea între Universitate şi Sala Palatului. "Am stat până târziu, de ne-a udat pâ
