Le-au trebuit liberalilor mai bine de un deceniu pentru a se aseza din nou la aceeasi masa si sub aceeasi unica sageata albastra.
Batranul lider liberal, acuzat, ce-i drept, ca a cedat si a colaborat, Mircea Ionescu Quintus, a reusit sa-i aseze pe aceeasi orbita politica pe impetuosii liberali Campeanu, Balaceanu-Stolnici, Patriciu, Tariceanu, Catarama, Stoica, Stolojan, Musca, Orban, Pacurariu, Olteanu sau Boureanu.
Atunci, batranul Quintus s-a retras, fiind absolut convins ca si-a indeplinit misiunea, urmand ca cei ce vor urma sa nu mai cada in greselile trecutului. Credinta desarta avand in vedere ultimele evolutii de pe scena liberala.
Liberalii romani, dominati de personalitati distincte, dar nici una indeajuns de puternica pentru a deveni o autoritate respectata, au avut si au in continuare aceeasi problema de 16 ani. Nu-si recunosc liderul sau poate nici macar nu-l au.
Atunci, la inceputul anilor ‘90, au plecat din PNL, sau au fost alungati Patriciu, Tariceanu si Catarama, pentru a forma PNL-AT. Tinerii liberali, la randul lor, nu au rezistat prea mult impreuna si au format Noul Partid Liberal (NPL), condus de Viorel Catarama, si PL ’93, sub comanda liderului radical liberal de atunci, ajuns intre timp oligarh, Dinu Patriciu.
Au mai plecat liberalii lui Cerveni si a mai aparut pe piata o struto-camila sub numele de Partidul National Social Liberal, cunoscut ulterior sub titulatura de PNL Cerveni. Au mai fost dati afara Valeriu Stoica si Radu Stroe, avand vina infiintarii Grupului de Reforma Morala.
A plecat si primul presedinte al liberalilor de dupa ’90, Radu Campeanu, care a format la randul sau o alta disidenta, sub numele de PNL Campeanu, de altfel ultima care a revenit la matca in toamna lui 200
In afara acestor disidente liberale care, in cele din urma, in toamna lui 2003, au fost reu
