Psd-ul incearca sa traverseze iarasi desertul.
A reusit prima oara in anii 1996-2000. Atunci, greselile coalitiei conduse de Cdr, dar si abilitatea politica a lui Ion Iliescu, secondat de toti "baietii" pe care i-a ridicat la putere dupa 1989, i-au asigurat o revenire triumfatoare la guvernare. In opozitie, partidul fostilor nomenclaturisti de rang secund din Pcr, si-a structurat o imagine mai moderna, de partid social-democrat european. Se parea ca, dupa febra praduirii mostenirii comuniste din anii de inceput, lucrurile s-au linistit si "baietii", satui si bogati de data asta, vor lucra spre binele tarii intr-o deplina armonie. Se stie ce a urmat. Sub conducerea lui Adrian Nastase, liderii Psd-isti s-au aruncat - cu entuziasm - in exploatarea tuturor posibilitatilor de imbogatire individuala, in impartirea tarii in feude, in deturnarea fondurilor europene si internationale destinate restructurarii si modernizarii economiei. Din asumarea social-democratiei moderne s-a ales praful si pulberea, reflexele ariviste, de casta - dobandite in anii comunismului - functionand, in continuare, perfect. Nume ca Micky Spaga, Manivela, Spagaton etc. au devenit emblematice pentru o guvernare ce se anuntase drept cea a ruperii definitive de mostenirea comunista. In zadar a protestat Ion Iliescu, "mentorul" partidului, impotriva "capitalismului de cumetrie", in zadar a incercat "grupul de la Cluj" (alcatuit din liderii mai lucizi ai Psd-ului) sa franeze nebunia achizitiva ce i-a cuprins frenetic pe aproape toti conducatorii. La sfarsitul legislaturii, "greii Psd-ului" erau... mai grei cu zeci de miliarde, cu proprietati in tara si strainatate, cu "mosteniri" provenite de la diverse matusi, neveste etc.
In 2004, Psd-ul era atat de sigur ca va castiga alegerile - fie si prin coruperea ieftina - cu mici si bere - a electoratului, incat nu a mai cautat, nici macar forma
