O Romanie somnambula se indreapta bajbaind spre un viitor european, in timp politica ei se aseamana din ce in ce mai mult cu cea dusa in tari profund retrograde si nefericite. Figuri cu averi facute pe cai pastrate in vesnica si voita obscuritate devin din ce in ce mai proeminente.

In paralel, reformatorii autentici sunt alungati din partide odinioara respectabile si care intre timp emana un puternic iz oligarhic. In pofida faptului ca nu exista prevederi legale de interdictie a formarii unor partide alternative, infiintate in scopuri mai nobile, un fel de bariera invizibila pare sa impiedice aparitia unor formatiuni menite a resuscita sperantele cetatenilor.

In prezent, doar figurile politice maximal neprincipiale si disperate dau dovada de curajul necesar apararii propriilor convingeri si interese, in vreme ce acei care ar fi trebuit sa ridice manusa provocarii au parasit de mult arena.

La mare moda ramane migratia politica. Dan Ioan Popescu a conchis ca PSD nu il va mai feri de justitie, astfel incat a luat prompt calea Partidului Conservator, care, in mod convenabil, mai si face parte din coalitia de guvernare.

La randul sau, premierul se prezinta mult mai apropiat de liderul PC (si impasibil la conduita indrazneata a acestuia) decat de ministrul Justitiei, caruia i se datoreaza in buna masura rezultatele obtinute in vederea aderarii Romaniei la UE - merite pe care Tariceanu se grabeste acum sa si le aroge.

Un alt loc de cinste in randurile conservatorilor ii este rezervat lui Adrian Paunescu, prototipul egotistului intelectual si mai curand garant al spectacolelor ieftine decat purtatorul unui mesaj moral sau al unei idei utile. Logica aliantei dintre cel devenit subit multimilionar si dubiosul poet este atat de evidenta incat ne putem doar intreba din ce cauze nu a survenit pana in prezent.

Marele absen