Noua "platforma" politica lansata de Theodor Stolojan si de prietenii acestuia tinde sa devina un studiu de caz paradigmatic pentru aplicarea cliseelor in viata politica romaneasca. Departe de a fi o "revolutie doctrinara", documentul lansat de membrii exclusi ai PNL contine un amalgam eterogen de concepte (variind cu dezinvoltura de la stanga la dreapta) care creeaza varianta liberala de populism. Dar, dincolo de analiza continutului acestei platforme (care ar evidentia creativitatea si eclectismul doctrinarilor autohtoni) e foarte interesanta atitudinea celor doua grupari.

Asistam in aceste luni la un balet foarte ciudat, la care participa atat cei exclusi din PNL, cat si cei care exercita in prezent conducerea acestui partid. Ambele parti vorbesc despre dreapta, despre doctrina, despre liberalism. Ambele parti isi revendica sustinerea adevaratilor liberali din Romania. Ambele parti incearca sa isi defineasca pasii pornind de la paradigma nevoii unei unitati a dreptei. Toate acestea sunt iluzii. In Romania, desi exista un electorat liberal important, nu exista politica liberala autentica. Guvernarile la care au participat membrii PNL au fost dominate de fiscalitate excesiva, de etatism si de preocupare pentru problematica sociala. Proiectele pe care le propun ambele echipe nu raspund, de fapt, bazei sociale cu iz liberal din Romania, tot mai mare in ultimii ani. E un joc de imagine, care ascunde insa adevaratele motive ale disputei, fara legatura cu reprezentarea liberalismului.

Cele doua parti refuza sa accepte, discursiv, noua paradigma functionala a vietii politice romanesti - raportarea la Traian Basescu. Presedintele este, in prezent, noul si singurul reper care conteaza pe scena politica, cel de la care se asteapta idei si de la care se pretinde definirea agendei politice. Parasirea guvernarii si inceperea framantarilor interne au dus la pierd