Traim o vreme in care repere morale si institutii se prabusesc ori sunt contestate. Si este ascuns sau doar uitat tocmai exemplul contrar, al rezistentei institutionale a Bisericii Greco-Catolice.

Nu este vorba doar de o marturie de credinta data de greco-catolici, ci de una care a slujit idealurile nationale, aratand ca in fata tavalugului comunist nu si-au plecat capul chiar toate institutiile romanesti. Doar printr-o nefericita eroare Biserica Greco-Catolica a reintrat meteoric in discursul public.

Cand a anuntat desecretizarea dosarelor clerului, Traian Basescu enumera si Biserica Romana Unita cu Roma printre cultele care au actionat legal pe teritoriul Romaniei inainte de 1989. Pe preotii si episcopii greco-catolici a caror Biserica fusese scoasa in afara legii ii gaseai insa in puscarii sau, daca au supravietuit regimului de exterminare, cu domiciliul fortat prin manastiri ortodoxe.

Cei aflati "in libertate" tineau slujbe clandestine prin casele credinciosilor. "Chiar daca ne vor lua bisericile pana la o vreme, ne vom face biserica acasa", le spusese de la Blaj, in octombrie 1948, episcopul martir Ioan Suciu.

La anuntul desecretizarii, presedintele a cerut clementa CNSAS in judecarea clerului. Bisericile "au trebuit sa supravietuiasca" intr-o perioada in care ateismul fusese introdus in toate institutiile statului, spunea Basescu.

De la capii bisericilor crestine se cerea insa mai mult decat simpla "supravietuire". Ei trebuiau in primul rand sa nu-si sminteasca turma prin colaborarea cu statul ateu, sa fie marturisitori ai credintei in Hristos in fata credinciosilor. "Va vor ameninta, va vor bate, va vor duce la judecati si inaintea judecatorilor. Nu va infricati.

Dumnezeu este pentru fiecare din noi, si nu ne va lasa sa fim ispititi si sa suferim mai mult decat putem. (...) Sa nu fim o turma de Iuzi, c