Viitorul grupului Stoica-Stolojan e incert, dar nu lipsit de potential. Stoica si aliatii ar putea coagula, mai tirziu, dar nu prea tirziu, o fortificatie de centru-dreapta, foarte necesara.
Separatia liberala nu e efectul unei rupturi ideologice, ci un simptom de moarte cerebrala. Grupul Stoica-Stolojan a plecat, luind cu el toata inteligenta politica a partidului. Liberalii lui Tariceanu ramin in posesia exclusiva a unui instinct carnivor care poate alimenta razboaie sau care poate administra interese si nimic mai mult. E, totusi, suficient. Unitatea se va pastra.
Parlamentarii si functionarii partidului vor stationa, mulati pe conducta cu privilegii, atit timp cit Tariceanu va fi seful statiei de pompare.
In acest fel, PNL editia Tariceanu face pasul final, de la politica nationala la agenda de grup. Deplasarea PNL spre activism sectar nu e accidentala, ci organica. Ea se aliniaza la tendinta principala a sistemului politic romanesc, in conditiile jocului democratic. Modelul a fost inaugurat de FSN si incarnarile sale ulterioare.
Liberalii au cochetat cu acest gen de politica, dar au facut jonctiunea abia in preajma lui 2004, o data cu capitalizarea deplina a protectorului lor financiar Dinu Patriciu. Procesul e, acum, incheiat. Membru plin al retelei de interese oligarhice, Patriciu a fost in masura sa dicteze evolutia partidului pe care l-a remorcat in orbita intereselor sale de afaceri.
Din acel moment, soarta grupului de conceptie Stoica era pecetluita, caci adevarata functie a acestui nucleu nu e „liberalismul de dreapta“, cum scrie in Platforma lansata duminica, la Pitesti, ci principiul antioligarhic.
Acest principiu e, in Romania anului 2006, un mod realist de interventie politica, daca nu cumva singurul mod de a impiedica degradarea completa a sistemului. Deosebirile de doctrina, de ca
