Este de domeniul evidentei ca disponibilitatea dlui. Gigi Becali pentru actele caritabile are o pondere majora in procentele tot mai ridicate cu care el si partidul pe care il conduce le acumuleaza constant in toate sondajele de opinie.

Nu am cum sa apreciez daca aceasta generozitate este cu adevarat organica si profund autentica sau este rezultatul recomandarilor pe care omul de afaceri le primeste din partea staff-ului ce il are la dispozitie.

Important este ca numarul si cuantumul donatiilor facute de presedintele PNG este impresionant si, din pacate, singular si ca banii oferiti au avut destinatii dintre cele mai nobile, de la ajutorarea multor oameni aflati in dificultate materiala pana la ridicarea a numeroase locuinte pentru sinistrati si biserici.

Ce surprinde, insa, in aria in care se manifesta spiritul caritabil al patronului ”Stelei” (ar fi extrem de interesant de identificat ponderea performantelor fotbalistice in scorul cu care apare in sondaje) este absenta in totalitate a initiativelor dirijate in domenii fundamentale pentru dezvoltarea unui popor, cum ar fi cultura si invatamantul.

Fara a uita nici o clipa situatia dramatica in care s-au trezit oamenii peste care au navalit apele si le-au maturat intr-o clipa tot rostul agonisit intr-o viata intreaga, sau fara a avea nici cea mai palida rezerva fata de bucuria cu totul aparte cand locuitorii unei comunitati primesc in dar un nou lacas al Domnului, deci fara a aborda subiectul sub prisma prioritatilor, imi permit, totusi,

sa observ ca in evolutia temeinica si armonioasa a unui popor coloanele de sustinere au fost si vor fi intotdeauna, alaturi de Biserica, Scoala si Cultura.

Mecenatul a fost si ramane, in primul rand in tarile cele mai bogate, cu bugete substantiale alocate celor doua domenii, o institutie de maxima importanta, gratie car