La PNL s-a declarat razboi. Vechii lideri Valeriu Stoica si Theodor Stolojan sunt autorii bravurii. Cei doi sunt foarte legati din anul electoral 2000, când ultimul a candidat, la apelul primului, la presedintia României, contra lui Isarescu, Vadim si Iliescu. A facut cam 11%, dar a tras PNL dupa el, in parlament. Isarescu a fost mai putin fericit, a facut zece procente, si PNT plus UFD (intre timp inghitit de PNL) au ramas pe dinafara parlamentului. Tandemul a performat putin timp mai târziu, când Stoica a pierdut fotoliul de presedinte PNL, dar a reusit sa aranjeze succesiunea, impingându-l in fata pe Stolojan. Tariceanu a candidat atunci la sefie, dar nu a reusit sa câstige. Stolojan a inchis disputele in partid, a cerut disciplina si a adus partidul de la 7% la urne, spre 20% in sondaje. Intre timp, a lichidat mostenirea lasata de Stoica in partid. Intre cei doi tovarasi a aparut o raceala pentru ca oamenii lui Stoica au fost indepartati. Apoi PNL s-a apropiat de PD, si-au format o Alianta D.A. câstigatoare. A fost mai mult o uniune personala intre cei doi lideri populari, Basescu si Stolojan, si mai putin intre partide, ramase suspicioase, mânate de competitia pentru fiecare scaun si loc pe lista. S-a vorbit chiar de o fuziune, dar imediat dupa alegeri Basescu a anuntat ca fuziunea ramâne pentru dupa 2008, când expira intelegerea dintre PNL si PD. A fost totusi o mica pacaleala la adresa electoratului. S-a zis ca oamenii s-au vazut cu sacii in caruta puterii si, dupa ce sperietura ca ramân in opozitie le-a trecut, isi vad de ale lor. Guvernarea cerea ca la 1 ianuarie 2007 sa fim in UE. Asa ca tintele, agenda s-au schimbat de pe o zi pe alta. Disensiunile au aparut repede. De la Cotroceni s-a auzit chemarea spre alegeri anticipate. Intre cele doua palate au aparut scandalurile. Ca pe vremea lui Constantinescu. Apoi s-a fortat demisia lui Tariceanu, in vara lui 20