RETETA DE VEDETA O cunoscusem mai demult. Aflasem tot ce un muritor poate afla chiar din gura doamnei Veta Biris. Intr-un fel⦠Cuvintele, trecute printr-o mana straina, dar indragostita fara putinta de scapare, s-au asternut in pagina. "Cantecul vietii"⦠Vorbele doamnei Veta Biris puse pe hartie de Ion Moldovan in volumul adus de la Blaj de-o buna prietena imi aduc in cale o lume⦠Sa-ncalecam pe un armasar de poveste si sa purcedem ca-n basme catre alte zari.
Am fost primiti cu bratele deschise si cu tot ce-i mai bun pe masa in caminul doamnei Veta Biris din localitatea devenita celebra datorita fetelor cu pricina. Despre fete n-as sti sa va spun prea multe, iar la urma urmei s-au spus atatea, dar despre bunatati... Bunatati de la Capalna Doamna Veta Biris zambeste. "Dar bunatatile cine le face? Fetele. Ca de mici trebuie sa stie rostul in casa", adauga gazda mea si-si continua trebaluiala ca pentru a sublinia cele spuse. Face lucrurile cu mana sigura, ca pe negandite, dintr-o-nvatare adanca a lucrurilor. Caci "o gospodina trebuie sa aiba ochi", cum imi spusese in clipa in care ii pasisem pragul bucatariei, iar gramajoara de faina de pe masa, inconjurata de cele de trebuinta imi furasera privirile. Gestul cu care presara sarea, banal la o adica, dar aproape fara sa priveasca, imi nascuse intrebarea pe buze. Iar raspunsul, parca demult stiut, caci il primise poate la randu-i din bunici, doamna Veta Biris mi-l oferise precum odinioara un batran in munti, pe care, intrebandu-l cat mai e pana nu stiu unde, imi spusese "cat o da Dumnezeu". Cantecul vietii "Cand eram eu copil, fiind si cea mai mare dintre frati, mama ma lua cu ea la treaba mereu", isi continua povestea doamna Biris. "Deja la 10-11 ani, nici un copil nu ramanea acasa. Numai cei care nu pot, batranii si copiii foarte mici, nu muncesc. Restul pun umarul la gospodarie. Eu am ales sa raman aici intr
