Nostalgia după vremuri mai demult sau de curând apuse, ne păleşte de fiecare dată când vedem clădiri emblematice ale oraşului, în diferite domenii, căzute pradă uitării sau buldozerelor. Oraşul nu mai e cel pe care-l ştiam unii dintre noi, plin de crâşme deloc selecte, dar reprezentative şi pline de personalitate, locuri care atrăgeau clienţi din toate păturile sociale. Ultimul bastion al acestei perioade, "Vânătorul", "Leul" sau "Oroszlan", sau mai nou "Boema", nu mai există. În spatele faţadei, la fel de impunătoare ca în vremurile ei de glorie se ascunde un munte de moloz.

"Martorul mincinos"

Clădirea construită la 1929 a devenit imediat după război, un loc în care cerşetorii, muncitorii, magistraţii, doctorii şi elevii mai mari, îşi dădeau întâlnire zi de zi, la o ţuică, la o bere şi un mic. În toată existenţa localului, nu a trecut o singură zi fără ca lăutarii sau muzicieni mai stilaţi să nu cânte muşteriilor. Datorită poziţionării sale, a mai fost numit, unii pot să jure că pe drept cuvânt, "Martorul mincinos". Cică dacă aveai nevoie de un martor la vreun proces, ieşeai din Tribunal, treceai strada şi găseai ce doreşti, în localul pierzaniei. Pentru o bere şi o pălincă, oricine era dispus să dea o "mână de ajutor" mincinoasă… ce vremuri… s-o fi închis localul în încercarea de a stârpi acest gen de practică?

Vulturul şi Bixad

Vă mai amintiţi de alte crâşme la fel de celebre? Pe strada Lenin, colţ cu Mărăşti, a rezistat câţiva ani doar, după 1989, un local absolut incredibil, "Vulturul". Lung şi îngust ca un compartiment de tren, plin de fum înecăcios şi de alte miresme, "Vulturul" era locul în care aproape niciodată nu găseai loc liber la mese, deşi chiar mesele păreau că descurajează clienţii să stea mai mult timp. Fals. Mesele înalte la care obligatoriu stăteai în picioare erau foarte comode mai ales că cei care depăşeau "măsura" av