- Diverse - nr. 205 / 18 Octombrie, 2006 Nu am de gand sa politizez aceasta problema, dar orice specialist in domeniul chimizarii agriculturii nu poate disocia starea precara a protectiei plantelor din ultimii ani de starea generala a agriculturii romanesti. Agricultura Romaniei este, de o destul de indelungata perioada, mereu plimbata pe traseul dintre politica si dezamagire, uitand de durerile taranilor. Taranii isi plang neputinta de a intelege ce se petrece cu ei, in fata hambarelor pline cu grau napadit de daunatori, in timp ce orasenii mananca paine facuta de turci si greci, cu faina adusa din Ungaria. Nu doresc sa ma opresc prea mult asupra starii de criza prin care trece agricultura romaneasca, dar as vrea totusi sa sustin cu unele argumente acest lucru: randamentele la hectar ne plaseaza in coada Europei (la porumb pe locul 12, la sfecla de zahar si floarea soarelui pe locul 14, la grau pe locul 16 etc.); desi Romania are de 2,7 ori mai mult teren agricol pe cap de locuitor; productivitatea este de peste 6 ori inferioara tarilor din UE. Sirul exemplelor si al altor comparatii, din pacate in defavoarea agriculturii noastre, ar putea continua, insa ma opresc aici. Decalajul intre indicatorii cantitativi care exprima potentialul de productie si cei calitativi de performanta, se datoreaza in mare masura nivelului scazut al inzestrarii si al aprovizionarii cu inputuri, ceea ce conduce la realizarea unor tehnologii precare. Criza prin care trece agricultura are cauze multiple, printre care faramitarea si dispersarea mare a exploatatiilor agricole: suprafata agricola a tarii este de 14,8 milioane hectare si este dispersata in aproape 40 de milioane de parcele. Am mai spus-o si alta data ca, daca agricultura Romaniei s-ar afirma la nivelul adevarului, al realului ei potential, ea ar putea hrani nu 23 de milioane de oameni, ci peste 60 de milioane. Una din principal