Motiv de mari satisfactii pe vremea lui Ion Balaur, dar mai ales pe cea a lui Mihai Ciobanu, fotbalul brailean se indreapta cu pasi repezi - daca nu cumva a si ajuns - la valoarea din anul in care a retrogradat in Divizia C.

Sa fie oare doar situatia financiara cea care a determinat acest recul sau mai sint si alte cauze?

Potrivit declaratiilor unor fosti antrenori printre care se numara si Imilian Serbanica, tehnicianul care in acest sezon face furori in seria I a Ligii a II-a cu Dunarea Giurgiu, fosta Dacia Unirea a avut in permanenta bugete peste media celor detinute de alte formatii din acelasi esalon si totusi in acest moment jocul practicat de jucatorii echipei fanion a orasului doar pe alocuri seamana cu fotbalul.

Lotul actual al CF Braila ne trimite rapid cu gindul la cel pe care l-a avut Dacia pe timpul lui Buburuz adica actualii jucatori Caragea, Cristofan, Posteuca, sau alde S. Marin si S. Matei nu sint cu nimic mai valorosi decit Budescu, Panait, Teaca sau Gnadt, fostii elevi ai antrenorului mentionat anterior.

Ce am fost si ce am ajuns

"Subventii" consistente din banii publici s-au acordat in fiecare an, din nefericire nu banii sint cei care au pus oprelisti formarii unei echipe competitive la Braila, ci managementul aplicat. Dar oare banii cum s-au cheltuit de am ajuns intr-o situatie limita?

Cum se poate explica faptul ca pe perioada mandatului lui Mihai Ciobanu Dacia a eliminat din Cupa pe Rapid si pe Apullum si ca ar fi putut trece chiar si de Dinamo daca arbitrii ar fi acordat penalty pentru Dacia, in tur, la Bucuresti?

Simplu, spunem noi, atunci aveam o echipa adevarata, insa la echipa fanion a orasului s-a folosit in permanenta sistemul rotatiei atit la nivelul bancii tehnice cit si la cel al jucatorilor pentru a putea justifica cheltuielile. La Br