- Diverse - nr. 205 / 18 Octombrie, 2006 Gunoiul de grajd, cat si cel lichid este un ingrasamant natural (organic) cu valoare mare de fertilizare, dar si un potential poluator al apelor subterane si al celor de suprafata. Este considerat un ingrasamant universal corespunzator pentru toate plantele de cultura si pe toate tipurile de sol. Se propune folosirea lui cu precadere in solurile sarace in humus, pe cele nestructurate sau structura degradata si la cele argiloase pentru afanare si cele nisipoase pentru retinerea apei. Efectul gunoiului de grajd depinde de calitatea si de gradul de fermentare a acestuia. Din cauza folosirii sau nefolosirii asternuturilor la animale raportul intre carbon si azot (C/N) este foarte variabil, influentand si viteza de fermentare a gunoiului, cat si calitatea lui. Gunoiul de grajd in medie contine in jur de 0,6 % azot, 0,35 % fosfor si 0,6 % potasiu elemente nutritive. Aceste valori medii se schimba in functie de speciile de animale, de varsta lor si conditiile de crestere - intensiv sau gospodaresc si de modul de depozitare si de fermentare a gunoiului de grajd. Gunoiul de grajd provenit din cresterea animalelor cu asternut de paie frementeaza mai tarziu decat gunoiul fara asternut. Ingrasamintele organice cu un raport C/N scazut mai mic de 15, cum sunt dejectiile fara asternut de paie, evolueaza rapid (gunoiul de porc este fermentat in aproximativ o luna), in timp ce ingrasamintele cu raport C/N ridicat peste 30, cum sunt dejectiile cu asternut de paie, sunt fermentate mai lent in timp de mai multe luni. In timpul fermentarii se pot pierde cantitati insemnate de nutrienti atat in sol prin infiltrare in apele subterane, in apa de suprafata prin scurgerea de pe versanti, cat si in aer prin producerea amoniacului si a bioxidului de carbon in timpul fermentarii. Aceste pierderi duc la scaderea continutului in elementele fertilizante ale