Daca ar fi spus ceva inainte de toate in legatura cu decizia Comisiei de la Bruxelles de a da unda verde aderarii Romaniei la Uniunea Europeana incepand de la 1 ianuarie 2007, este faptul ca Romania intra astfel in clubul care a adoptat istoriceste cel mai umanist model de societate.
Un model ce nu este impus oficial membrilor, dar la care acestia sunt impinsi nu numai de faptul ca fundamental impartasesc valorile aceluiasi spatiu cultural, dar si de obligatia adoptarii unor norme si reglementari politice, economice si sociale comune.
Si nu este vorba doar de asumarea unor criterii de organizare politica ce respecta drepturile omului si valorile democratiei, ci si de promovarea unor politici care sa dea consistenta economico-sociala acestor valori.
Dintre modelele de societate cunoscute in lume la acest inceput de secol XXI nu exista un altul mai dedicat protectiei economico-sociale a colectivitatii si individului decat cel practicat in nucleul Uniunii Europene, de unde modelul se difuzeaza si in restul spatiului comun al acesteia.
In acest sens, modelul are drept caracteristici: un stat puternic, o economie de piata reglementata, o protectie sociala ridicata. Economia de piata practicata in UE nu este un liberalism "tout azimut" cu un stat minimal, ci una extrem de sever reglementata, implicand un stat foarte puternic.
Politicile publice in UE - atat la nivel national, cat si la nivel supranational - sunt deosebit de solide si articulate. Protectia sociala atinge un grad inalt si, practic, nu prea face economie de resurse.
Ca atare, un asemenea model este extrem de costisitor, neputand sa si-l permita decat tari care ajung la un nivel ridicat de dezvoltare. Dincolo insa de un anumit stadiu, un astfel de model poate deveni contraproductiv economic, protectia sociala extinzandu-se in dauna competitivitatii, mi
