Naturalis Historia. Enciclopedia cunostintelor din Antichitate, vol. VI – Mineralogie si istoria artei
Traducere, prefata, note si indice
de Ioana Costa
Editura Polirom, colectia „Plural Clasic“, Iasi, 2004, 336 p.
in patru cercuri, am vazut pina acum, coboara aventura cunoasterii universale la Plinius cel Batrin. Primul, situat la cea mai impozanta altitudine, este cercul cosmic.
Lui ii urmeaza si i se contrapune, inclusiv fizic, cercul terestru. Adincind coborirea, dam de fascinanta lume a viului, care, prin cele trei trepte ale sale – umanul, animalul si vegetalul – configureaza cel de-al treilea cerc, al animatului. in anexa, al patrulea cerc complineste cunoasterea prin dimensiunea utilitatii animatului non-uman in beneficiul celui uman: este cercul cunoasterii practice, ghid si insotitor al celei pure. Aceasta din urma nu a ajuns, insa, la capatul ei. Ce mai urmeaza?
Al cincilea si ultimul cerc, al mineralelor. Prin el patrundem in adincurile cele mai din afund ale terestrului, astfel incit ne apare, in succesiunea logica a coboririi cunoasterii de la suprafata spre interior, ca o continuare si, simultan, incheiere a celui de-al doilea cerc, pamintul. Este cercul care se contrapune, insa, prin insasi natura sa neinsufletita – poate fi numit cercul inanimatului –, zonei viului, deci celui de-al treilea cerc, al animatului, pe care nu il prelungeste, ci il neaga de-a dreptul. Dar lumea minerala, una a incremenirii viului, se descopera, in viziunea enciclopedistului latin, a servi, in egala masura ca si lumea animata, intereselor si nevoilor omului.
in felul acesta, nu exista nici un fel de ruptura nici in raport cu cercul imediat precedent, cel al utilitatii practice: mineralogia aduce, sub toate aspectele – de la cel artizanal pina la cel medical – mari foloase omului. Pe care, astfel se dovedeste,
