In timp ce Roland Berger difuzeaza un studiu global despre starea afacerilor din care reiese ca mult incercata Europa de Est, in ciuda politicii dezastruoase are o economie mai avintata decit Asia, si ca profiturile nete ale firmelor din Romania sint geniale, iar constructorii romani isi cauta muncitorii emigrati in Italia sa le ofere mai mult daca sapa pentru Bechtel la Cluj, ciclul
autodestructiv al politicii autohtone a ajuns la culme, ajutat de grupurile de interese din presa - care conspira mult, dar adesea prost, din lipsa de capacitate. Circotasii vor spune ca tara merge prost, dar tara de fapt merge bine, si chiar problemele ei cronice, de la calitatea educatiei la cea a justitiei au macar avantajul de a fi expuse mai curajos ca de obicei. Nu se vor rezolva in viitorul imediat, dar macar e un inceput.
Politica insa a ramas in registrul „daca tu nu poti sa cistigi, macar sa piarda aliatii tai”, sau, alternativ, „cine nu-si poate distruge dusmanul sa se distruga pe sine”, sau, si mai bine „singurul cistig sigur in politica sint pierderile aduse altora”.
In paradigma clasica a psihologiei numita „dilema prizonierului” in care doi arestati care sint solidari si nu se toarna reciproc ies mai bine, dar daca unul vorbeste inaintea altuia acela se alege cu multa inchisoare, ai nostri s-ar turna reciproc din primul moment, si nu ca sa li se dea drumul, ci pentru ca asta le place lor sa faca.
Pe cuvint, s-ar putea edita o culegere a gindirii authotone in materie de ciinosenie politica, dar probabil nimeni nu ar citi-o. Lumea comuta cu dezgust de pe canalele TV unde se revarsa lupta fratricida liberala.
Asta nu inseamna ca indignarea revarsata contra domnilor Stolojan si Stoica de neaveniti comentatori e intemeiata. Acesti oameni politici nu au pornit de la injuraturi, chiar au un proiect politic, in cazul lui Valeri