- Diverse - nr. 206 / 19 Octombrie, 2006 Ceea ce ne face sa abordam o asemenea problematica sensibila, legata de recrudescenta miscarii revizioniste si iredentiste prin autonomia "Tinutului Secuiesc", de facto si nu numai de jure, dintr-o perspectiva pe cat posibil obiectiva, pertinenta si stiintifica, sunt declaratiile amenintatoare ale liderilor maghiari _ moderati si radicali, in mod deosebit ale liderului UDMR si vicepremierului Guvernului Romaniei, Márko Béla, care prin autoritatea politica-statala si etnica de care dispune nu face decat sa acrediteze ideea si crezul ca acest tinut revendicat atat de vehement este un drept istoric reversibil si o frustrare etnica, care a atins cote paroxistice in randul etniei maghiare. Fara a-si putea imagina consecintele sociale si economice, ca urmare a acestui demers separationist _ revizionist, un asemenea deziderat este mai mult ca un scop in sine irealizabil. Liderii maghiari UDMR si mai ales ai celorlalte organizatii revizionist-iredentiste, cum ar fi Consiliul National Secuiesc, prin persoana lui Csapo Jozsef, presedintele acestui organism, care nu mai suporta "sclavizarea" secuilor si doreste enclavizarea prin autonomia acestui tinut, sau cea a liderului "Miscarii celor 64 de comitate", Toroczkai Lászlo, care cheama la "nesupunere civica", revendicand "Transilvania pierduta", isi intensifica retorica autonomiei in intentia nedeclarata a cresterii capitalului politic si de imagine, pe de o parte, dar si ca realizare-implinire a unui ideal istoric, acela al castigarii autonomiei teritoriale, declarata in mod explicit, fara echivoc, si a reintregirii Ungariei prin recucerirea celor 64 de comitate-judete ce au apartinut vremelnic statului ungar. La un asemenea ideal revizionist-unionist, contribuie, pe langa aceasta vointa unanima din partea liderilor etnicilor maghiari de pretutindeni, care au desfasurat un lobby puterni