Radu Muntean a fost al treilea regizor debutant, in „noua directie“ remarcata de Alex. Leo Serban la premiera din 1 iunie 2001 a lui Cristi Puiu, cu Marfa si banii. Directie confirmata sporadic, abia in septembrie 2002, prin Occident de Cristian Mungiu, si in noiembrie acelasi an, prin Furia tertului. Dupa care, la acest nivel al angajarilor, a urmat o lunga pauza (Al patrulea val mort?, titram in 2003), pina la sfirsitul lui septembrie 2005, cind cel dintii nou venit a prezentat, la distanta de patru ani si patru luni de la debut, al doilea sau op: Moartea domnului Lazarescu. Apoi inca o lunga pauza, pina in septembrie-octombrie 2006, cind a intervenit, de data asta in cascada, un nou tertet de premiere din suita mereu intrerupta, Radu Muntean indeplinind inca o data rolul tertului: dupa noii debutanti Catalin Mitulescu (Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii) si Corneliu Porumboiu (A fost sau n-a fost?), la „numai“ patru ani fara o luna de la lansarea Furiei – Hirtia va fi albastra.

Nu stiu daca demonstratia de forta din ultima luna il va determina pe Alex. Leo Serban sa-si revizuiasca opinia, destul de raspindita chiar de unii actanti (ultima data la IIFF 3 de la Sfintu Gheorghe-Delta), ca n-avem de-a face cu un Nou Val, nici cu o noua generatie de cineasti constituita ca atare, ci cu niste „intimplari fericite“. intr-adevar, asa pare, atit privind in urma, la rarefierea provocata de regimul restauratiei mediocrate, cit si citind lista premierelor anuntate pentru lunile urmatoare, de catre acelasi regim neclintit la post. in afara de promovarea prioritara cu bani publici a propriilor nulitati/mediocritati/ratari veleitare, regimul CNC-UCIN-UARF are grija sa fluture demagogic cifra celor 17 debuturi cu lungmetraje din intervalul 2001-2006, care vor atinge cifra aiuritoare de 20 pina la sfirsitul anului, debuturi in coplesitoare majoritate sortite de sistem