Hirtia va fi albastra este cel mai cald, cel mai onest si cel mai valoros film romanesc despre Revolutie. Daca ne raportam la anterioarele tentative autohtone de a aborda cinematografic momentul istoric 1989 (de la Sergiu Nicolaescu la Marius Theodor Barna, unicul antecedent notabil fiind cel al lui Stere Gulea, cu Stare de fapt), Hirtia va fi albastra poate fi considerat fara ezitare Filmul despre Revolutie. Precizez ca, in ciuda tangentelor tematice, al doilea lungmetraj al lui Radu Muntean nu trebuie inclus – cum au facut-o foarte multi – in aceeasi categorie cu debuturile lui Catalin Mitulescu si Corneliu Porumboiu: Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii vorbeste de fapt despre o „virsta de aur“ (fie ea copilaria sau adolescenta), iar A fost sau n-a fost? – despre marginalitate si ratare, in acelasi spatiu temporal.
- Logica absurdului
in flash-back
Radu Muntean, ajutat de coscenaristii Razvan Radulescu si Alexandru Baciu, ne prezinta „cum si-au petrecut sfirsitul lumii“ (mai precis, noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989) cinci ostasi (doi soldati, doi gradati si un ofiter) ai Ministerului de Interne, purtati de TAB-ul UM 18-34. Intriga filmului este declansata de unul dintre soldati, „pilosul“ Costi Andronescu (debutantul Paul Ipate), care decide „sa treaca de partea poporului“ si pleaca spre Televiziune, pe care vrea s-o apere de teroristi. El nesocoteste ordinele superiorului, locotenentul Neagu (Adi Carauleanu – actor de teatru, excelent in rol), care prefera sa astepte prudent reglementarea situatiei („noi de cine mai tinem?“ sau „oare ne desfiinteaza?“ sint intrebarile care stau pe buzele tuturor). Confruntat cu dezertarea unuia dintre „baietii“ sai si cu iminenta sanctiunii, comandantul echipei de interventie se vede obligat sa porneasca in cautarea lui Costi, la Televiziune (cind, de fapt, el isi riscase inutil viata in vecinatati) si
