Sunt mirese care, ajunse in fata altarului, sunt obligate sa zambeasca. Veselia lor de circumstanta nu a convins inca pe nimeni. Acum, e vorba de mireasa liberala, petita cu agresivitate de PD. Alaiul fecioarei, agasat fiind, a urcat la "munte", sa se sfatuiasca, timp in care pedistii, altfel buni petitori si organizatori de ceremonii unde multi invitati de vaza s-au trezit fara scaune, au ramas in asteptare. Sperand, cu rezerva e drept, ca alaiul, atins si el de destule interese, nu uita usor de logodna care l-a adus in capul mesei. Masa ocupata vreme de un mandat, de alti nemuritori, care, astazi, sunt incolonati sa dea seama pentru averile lor sfidatoare. Drumul facut de munte la Mahomed nu a adus nimic nou: fuziunea dintre PNL-PD nu poate avea loc, iar Alianta se mai tine intr-un fir de ata. Raspunsul a fost categoric, ba, in plus, liberalii au pus pedistilor si cateva conditii, cat sa se testeze un fapt iluzoriu, fragila loialitate. Cea mai grea pretentie ramane, daca vor fi luati in seama, renuntarea la sindromul alegerilor anticipate si daca se mai poate, liberalii ar mai vrea si niste zile lungi si frumoase pentru premierul Tariceanu si dupa ianuarie 2007. Daca pedistii nu se executa, liberalii spun ca din asta ei inteleg ca aliatii dintai se considera in afara coalitiei. S-a trecut infinit mai usor hopul cand s-au invocat nepotrivirile ce ar justifica respingerea fuziunii, de exemplu disensiunile de fond si problema doctrinara. Ce a urmat nu incape in nicio asteptare. Alianta a luat foc, voci din toate partile, cu tonuri imperative, jignitoare, ironice, persiflante, toate la un loc, si-a aparat reduta, altfel inspaimantator de fragila. Care sunt, de-acum, mecanismele de actiune ale coalitiei? Liberalii, ca tot s-au decis sa ne arate macar o parte din adevar, declara ca nu vor sa intareasca garnitura pentru omul-locomotiva, Traian Basescu, ca ei nu sunt un pa