- Politic - nr. 206 / 19 Octombrie, 2006 Márko Béla a trecut _ ca prin branza _ de la "diversele forme de autonomie" la autonomia teritoriala! Chiar daca telul final al UDMR era autonomia teritoriala, pentru a intra in diverse guverne _ de pe urma carora liderii, iar nu maghiarii de rand, au prosperat _ Uniunea lui Márko Béla a lucrat, initial, cu tact si o oarecare moderatie, adoptand, in relatiile cu partidele romanesti, tactica "pasilor marunti". Asta, pe principiul "azi obtinem una, maine, alta, poimaine, autonomia culturala, oficializarea limbii maghiare, iar, in final, autonomia teritoriala". Numai ca, si in cazul UDMR, planul de acasa nu se potriveste, intotdeauna, cu cel din… targ. Adica, mai direct spus, nu toate prevederile (absurde, pe alocuri, dar prin punctele esentiale) din proiectul Legii minoritatilor _ conceput de Márton Árpád et comp. _ au fost agreate de catre parlamentarii romani. Drept care, dupa respingerea proiectului Legii minoritatilor de catre Senatul Romaniei si "pierderea" acestuia prin sertarele Camerei Deputatilor, Márko Béla (concurat serios de Consiliul National Secuiesc, de UCM si CNMT si cu perspectiva pierderii unei parti din electoratul maghiar, si asa… rarefiat) a trecut direct la atac. Cum? Abandonand tactica "formelor diverse de autonomie", in favoarea atractivei (dar riscantei!) autonomii teritoriale, pe principiul "fa-te prieten si cu dracul, ca sa treci puntea!". Asa se face ca, la prima sa participare la o Adunare Nationala Secuiasca (ca doar tot bate vantul anticipatelor), alaturi de reprezentanti ai CNS si Uniunii Civice Maghiare, Márko Béla a facut apel la liderii acestora sa treaca peste diferendele de pana acum si sa colaboreze pentru obtinerea autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc. "Noi, secuii, am putut sa supravietuim atatea secole pentru ca nu am lasat pe nimeni sa ne calce in picioare. Nu cei de la Bucuresti