Se intampla uneori, cand miza, probabil, e foarte mare, iar argumentele pentru sustinerea ei, inexistente sau in contradictie cu legea, ca disperarea sa frizeze penibilul.
Dupa esecul inregistrat (pe motiv de inexistenta a “dovezilor” incriminatoare) in campaniile de presa indreptate pana acum impotriva ministrului Justitiei, un rival de temut al multor mize mari din tara, zilele acestea se deruleaza o alta. Liderul P.C. (partid in care, ca o paranteza fie spus, s-au inscris si vipuri ale fostei puteri, “singura, de dupa 89, care a luptat impotriva combaterii coruptiei”, cum declara un fost “demnitar de stat” care a schimbat PSD-ul cu PC-ul) a adus in bataia blitzurilor o “victima” a Monicai Macovei. Un om, deloc firav, dar batut spune el, in 1986, timp de patru ore, cu pumnii si picioarele, de procurorul Monica Macovei.
Un scenariu in fata caruia, ignorand substratul de discreditare a ministrului Justitiei, a actiunilor sale apreciate de Uniunea Europeana, nu face decat sa starneasca rasul : inchipuiti-v-o pe Monica Macovei, o migniona delicata, iesind, din sala de interogatoriu, asudata, cu manecile suflecate si cu bocancii plini de sange, dupa ce, patru ore, l-a batut pe barbatul-victima. Or, ca sa bati un barbat, patru ore, in asemenea hal incat sa-l traumatizezi psihic pentru zeci de ani, cum declara el acum, e nevoie de antrenament... Deci, in afara de victima care si-a gasit, dupa 22 de ani, izbatorul sau bodyguardul, ar trebui sa fie si altele, pe fata carora se mai cunosc talpile bocancilor marimea 36 sau 37...
Pana la constituirea unei asociatii a victimelor Monicai Macovei, ar fi interesant de aflat unde si cum a fost descoperit Victor Petre (care, o viata, de traumatizat ce-a fost s-a ascuns, probabil, sub cuvertura, cu fruntea scaldata de broboane de transpiratie, de cate ori auzea pe palier vreo mama strigandu-si fetita pe care o chema
