Fata de zbaterile de tot felul din ultima vreme, zilele petrecute de regele Mihai si de familia sa in Banat au reprezentat o oaza de liniste. Nici o stridenta nu a tulburat intalnirile publice ale fostului suveran cu studentii, cu reprezentantii Bisericii, cu cei care, monarhisti sau republicani, au vrut sa-l vada la Timisoara sau la Savarsin in preajma zilei sale de nastere. S-au topit antagonismele puternice din anii '90, cand cele doua tabere - moharhista si republicana - nu reuseau sa imparta nici macar acelasi aer, daramite aceeasi cladire sau acelasi eveniment. Au fost uitate parca isteriile declansate de incercarea regelui de a reveni in tara dupa Revolutie. Sigur, nu au fost uitate pozitiile de principiu - ceea ce a facut ca o parte din oficialii locali sa evite evenimentele la care principalul protagonist a fost regele. Dar si manifestarile de simpatie, precum si indiferentele s-au petrecut in limitele decentei atat de dragi banatenilor, carora, prin contrast, le repugna excesele de orice fel, galagia, ostentatia. Intre cei care s-au dus sa-l vada pe rege la Savarsin - loc superb, cu ritmuri blande de existenta si cu eleganta desavarsita - multi au vrut sa afle daca regele mai tine minte oameni si locuri din trecut, de acum 60 de ani si mai bine. Multi au vrut sa se incredinteze ca exista repere pe care trecerea timpului nu le sterge. In fine, destui au fost aceia pentru care evenimentul a fost ocazia de a lega de propria biografie evenimentul de a fi dat mana cu singurul sef de stat din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial care a ramas sa depuna marturie despre acele vremuri in mileniul III. Nu sunt singurele interpretari posibile, nu sunt nici singurele motive, nici singurele semnificatii. Surprizatoare a ramas, pentru cei care nu cunosteau familia regala, linistea regelui Mihai, calmul sau, echilibrul si bunavointa pe care le dovedeste. Ar fi t