Am asteptat platforma Stolojan-Stoica cu o mare curiozitate, sa vad ce se intimpla, cum va decurge revolutia liberala. Platforma a fost prezentata, lumea interesata de subiect a savurat deliciile polemicii dintre liberali si, pina la urma, nimic notabil nu s-a mai intimplat, cu exceptia demisiei lui Stolojan din pozitia pe care o avea la Cotroceni.
Platforma in sine nu este un model de comunicare politica. in primul rind, nu este foarte clara si daca cineva vrea sa o citeasca (www.platformaliberala.ro) va fi putin descurajat de limbajul nu prea limpede.
Dar cel mai mare dezavantaj al platformei, nu ca document, ci ca actiune politica, este lipsa unei finalitati clare. Liberalul invocat, de la baza partidului, sau simpatizantul liberal nu stie ce trebuie sa faca, daca cumva ii trece prin minte sa sustina aceasta miscare politica. Platforma este un document care se legitimeaza prin necesitatea reorganizarii dreptei politice romanesti, in dorinta ambigua a redefinirii doctrinare a PNL, si prin greselile de guvernare si politice ale echipei lui Tariceanu. Spre deosebire de precedentele actiuni politice ale lui Valeriu Stoica, platforma liberala nu mai ofera solutii, un calendar sau ceva repere, de care simpatizantii unei astfel de actiuni politice sa se agate. in citeva cuvinte, platforma este o sinteza de realitati, un inventar al greselilor politice ale premierului Tariceanu si o seama de cuvinte frumoase, parca copiate dintr-o culegere de programe politice liberale.
Pe de alta parte, platforma este cit se poate de credibila. Daca cititorul reuseste sa scoata din amalgamul de cuvinte principalele critici facute echipei Tariceanu, atunci are senzatia ca a bagat capul pe o usa si se trezeste asistind la un moment de sinceritate de genul aceluia care a provocat tulburarile politice de luna trecuta de la Budapesta. Privita ca document sau
