Nenorocit. Zdreanta. Lacheu. Talhar. Penibil. Hot. Gunoi. Gaozar. Pervers. Betiv. Talhar. Lichea. Si lista poate continua. Nu sunt cuvinte luate la intamplare dintr-un dictionar, nici auzite in vreo spelunca din Ferentari sau alta mahala, tasnind necontrolat din gura unor drogati sau infractori de duzina, care se ciorovaiau in jurul unei sticle cu saniuta. Invectivele au fost rostite de actualul presedinte al tuturor romanilor de pe vremea cand ravnea la fotoliul din Cotroceni, dar si de curand, precum si de un amic de-al sau, sef de partid creditat deja in unele sondaje cu intrarea in Parlament, ba chiar anuntand natia ca el va fi viitorul ei presedinte. Gigi Becali, pe numele lui. Nu-i o raritate. Multi alti demnitari romani au o trasatura comuna. Pe de o parte, lipsa de educatie, de pregatire inclusiv politica, de argumente intr-o dezbatere, iar pe de alta incapatanarea oarba, adesea prosteasca, de a se crede infailibili, de a avea doar ei dreptate ii fac sa uzeze de agresivitati verbale impardonabile in orice mediu cat de cat civilizat. Cu atat mai grav cu cat astfel de comportamente se consuma in spatii publice, adesea pe posturi tv sau de radio, in vazul ori auzul multor oameni. Traian Basescu isi scuza insulta grosolana la adresa unui jurnalist - de fapt, a intregii prese - prin aceea ca gazetarii ar fi tras cu urechea. Eroare. D-sa se exprimase intr-un loc public, ca atare in auzul oricui, iar ziaristul nu pusese urechea pe usa dormitorului sau. Nefacand nici un efort de a avea o conduita minim decenta, prea multi oficiali, dar si alte asa-zise VIP-uri se vadesc a fi niste simpli mahalagii cu staif, de pe care se scurge sulemeneala.