Calculatorul este pentru copiii nostri si prieten, si dusman. Prieten, pentru ca reprezinta o vasta sursa de informatii. Dusman, pentru ca duce la dependenta de jocuri, dureri de spate si probleme oculare. Copiii folosesc computerul pentru a se juca, pentru a comunica, pentru a descarca filme si muzica si mai putin il privesc ca pe o sursa de informatii. Daca este instalat in camera copilului, calculatorul constituie o ispita permanenta. Psihologii sustin ca baietii si fetele nu au formate acele repere de asumare a responsabilitatii, astfel incât sa-si imparta in mod echitabil timpul intre jocul pe calculator si activitatile pentru scoala. Adultii trebuie sa impuna anumite reguli care sa-l tina pe copil departe de calculator si sa previna aparitia „dependentei de calculator“. Parintii pot stabili restrictii copilului, prin instalarea unor programe speciale care nu permit accesul pe anumite pagini de internet. Masuri pot lua atât creatorii de site-uri, cât si parintii sau profesorii. In unele tari, scolile au angajati care selectioneaza cu atentie e-mail-urile primite de elevi, pentru a-i proteja pe acestia. Calculatorul, departe de camera copilului Parintii au primii datoria de a controla prezenta copilului in fata calculatorului, astfel incât acesta sa aduca beneficii dezvoltarii copilului. Cum se face acest lucru? Psihologii sustin ca adultii trebuie sa-si supravegheze copiii din umbra, fara certuri, fara constrângeri. Asta pentru ca impunerile nu au nici o sansa de câstig in fata unui copil al carui prieten este calculatorul. Acolo copilul da un singur click si primeste acordul, astfel ca nu i se refuza nici o placere. Pe când de la parinti primeste in permanenta raspunsuri de genul „Nu“, „Nu e voie“ sau „Nu-ti trebuie“. Si este firesc sa aleaga refugiul in lumea virtuala a PC-ului, in care se simte cel mai puternic, evitând astfel pedepsele si certurile parintilo