Oare prin ce perversa alchimie unii pierd capacitatea de a se bucura, si de ce simt nevoia sa injecteze fiere in orice vorba pe care o rostesc sau o scriu? Avem, fiecare, momentele noastre mai bune sau mai rele. Traversam uneori perioade dificile, inregistram esecuri in plan profesional sau afectiv, simtim o stare de oboseala, sintem nervosi, ne irita pina si zgomotele ce se aud din apartamentul vecin sau coada masinilor dintr-o intersectie. Incercam, totusi, sa ne tinem firea (nu de alta, dar daca vedem totul in negru inseamna ca ne pindeste, necrutatoare, depresia), ne straduim sa raminem obiectivi si sa judecam lucrurile cu calm. Sint insa si oameni a caror umoare e in permanenta intunecata, care nu pot fi decit acri, tifnosi, cirtitori, incapabili sa intrevada altceva decit calamitati, dezastre, minciuni si inselatorii. Aceasta tipologie umana e valabila, fireste, si in cazul ziaristilor si al analistilor politici. Nimic nu e in stare, dupa toate aparentele, sa puna putina lumina in privirea crunta a lui Cristian Tudor Popescu. Domnia sa a intrat intr-un rol pe care-l joaca pina la capat. O categorie aparte este aceea a gazetarilor ce mint cu buna-stiinta, fiindca asa le comanda patronul. Intra aici ziaristii de la grupul lui Dan Voiculescu (Jurnalul National, Antena 1 si Antena 3) ce manipuleaza opinia publica fara nici un fel de complexe. Exista, in fine, si situatii deosebite, cind nu mai stii daca e vorba de absenta luciditatii sau de inaderenta la realitate. Am citit zilele trecute, cu uimire si tristete, un articol al lui Octavian Paler in Cotidianul. Sciitorul ce si-a cistigat si reputatie de polemist prezenta acolo Romania de astazi drept infernul pe pamint: "mizerie tot mai mare", o tara de "panglicari", "canalii", "nulitati gonflabile", o tara in care "chiar si simpla iesire in strada reprezinta acum un risc" (!), unde "frica economica" e mai eficienta