Manuela Siclodi este unul dintre numerosii artisti romani care, cu multi ani in urma, au reusit sa-si ia lumea in cap, cum se spune, implinindu-si insa si acolo unde s-a stabilit, in cele din urma, undeva, intr-un pitoresc oras din Alpii austrieci, menirea creatoare. In Romania a revenit doar de putin timp, vremelnic dandu-ne semn despre faptuirea ei artistica, plina de forta si adanca reflexivitate umanista, asa cum o stiam de altfel din operele ramase zalog in tara prin diferite muzee, colectii sau campusuri de sculptura (Galati, Babadag, Braila). La "Simeza" bucuresteana, Manuela Siclodi si-a onorat fermecator, in prima jumatate a lui octombrie, "60 de ani de intrebari, cu si fara raspunsuri!" marturisiti de ea insasi. O rascruce spre regatele senectutii, trecuta sub escorta catorva piese de sculptura mica, in marmura si bronz, si a unei impozante parade de tapiserii-compozitii parietale sau spatiale, rod al ultimelor perioade de creatie.
Cu doi ani in urma, Manuela Siclodi se afla in "ospetie" artistica la Galeria "Jean Negulescu" de la Sosea, dupa o indelunga absenta din salile de expozitie de la noi. Atunci si-a surprins asistenta prin insolitul ofertei plastice. Cunoscuta drept una dintre cele mai inzestrate sculptorite ale actualitatii noastre artistice, cu opere coplesitoare in agora publica, precum cea de pe faleza galateana a Dunarii, Manuela Siclodi recurge de asta data la fibra textila si la tehnica haute-lisse intr-o demonstratie de mobilitate a mijloacelor plastice cu maiestrie stapanita. Ceea ce se pastra in linii mari, marcand consecventa stilistica si sintetismul expresiv al desenului sau, era viziunea spatiala a formelor si bine stiuta ei conceptie sculpturala.
In personala de la Galeria "Simeza", artista amplifica acest efect, prin etalarea catorva compozitii de proportii monumentale, ambientate spectaculos sub forma unor instalati
