De cate ori vine vorba de capacitatea Romaniei de a absorbi prin proiecte fon­durile comunitare, iar autoritatile centrale sau locale incep sa se vaite de lip­sa de bani de cofinantare, ca si cand asta ar fi principala piedica, ma apuca pan­daliile. Ca sa intelegeti de ce, va spun aici pe scurt povestea mea - a unui functionar care a lucrat cativa ani ca manager de proiect european. In 2001 eram deja angajat in ministerul res­pectiv de trei ani si, pentru ca eram ta­nar, cu diploma de master, stiam bine sec­torul de activitate si vorbeam engle­za, am fost detasat la agentia din subordine care trebuia sa puna in practica un proiect de 25 milioane de euro tocmai aprobat de Bruxelles. Leafa mea era de 7 mi­lioane de lei pe luna net, la care dupa ceva vreme s-au mai adaugat vreo 5 milioane, pentru ca lucram direct cu fonduri europene. Decent, desi nici pe departe la nivelul pietei, dar priveam perioada asta ca pe o investitie in cariera, deci am pornit la drum cu mare entuziasm, pregatit sa stau la lucru 12 ore pe zi, asa cum sta orice manager care se respecta. Necazu­rile au aparut chiar de la inceput: nu mi-a trebuit mult ca sa constat ca, desi eu aveam toata raspunderea, nu aveam in mana si instrumentele de control. Echipa mea de proiect nu era rea, dar includea trei ingineri mai in varsta si cu state vechi in agentie, care mi-au fost de la in­­ce­put ostili, in ciuda grijii mele de a nu o face pe seful cu ei. O fi fost invidie pentru ascensiunea mea prea rapida, o fi fost salariul cu cateva milioane mai ma­re, cert este ca n-am putut niciodata sa-i scot din atitudinea "nu merge": parea ca principala lor ocupatie pana la ora cinci, cand rupeau usa, punctuali ca trenul, in­di­ferent daca terminasera ce aveau de facut sau nu, era sa-mi demonstreze mie ca ce vreau nu se poate. Ocazie cu care am constatat si ca era imposibil sa-i schimb: unu, pentru ca erau