Calarasi, cartierul sinistratilor: oa-menii traiesc in containere, nu au apa si caldura, nici dupa ce bea apa. Cititi si: ● Statul le da cu flit gospodarilor ● Castraveti de Silistra mancati la Calarasi ● Mofturile Dunarii ● Jurnal de Croaziera - Ne dam cu pluta pe Dambovita? ● Blog Croaziera Exista oameni pentru care Dunarea inseamna doar dezastru. La fix jumatate an de la nenorocire, sinistratii din Calarasi vor face iarna in baraci, corturi sau printre ruine. La Spantov, constructia caselor a inceput de o zi.
Multi s-au plictisit sa tot auda de apele care "au pustiit totul in calea lor". Nu-i mai impresioneaza imaginile cu casele cazute, si nici lacrimile din ochii batranei ramase fara nimic si nimeni pe lume, ori vocea copilului care intreaba: "mama, noi de ce nu mai mergem acasa?". Bataia pe conserve e o poveste de-acum plictisitoare, ca si faptul ca niste oameni dorm in corturi sau printre ruine. De ce sa n-o spunem pe aia dreapta? I-am uitat pe sinistrati. Si noi, ziaristii, si ei - autoritatile, si dumneavoastra - cititorii. Noi toti.
In satul Manastirea, din Calarasi, "cartierul" sinistratilor e asezat pe o parte din spatiul unde duminica se tine targul de animale. Sunt vreo 60 de "modulare". "Modulara" care tine loc de casa seamana cu containerele in care sunt transportate animalele de la gradina zoologica. Nu are nici un fel de incalzire. In "cusca" incap doua paturi. Ori un pat si o masa. Fiecare cum s-a descurcat. Noaptea, unora le ingheata calcaiele sub plapuma. Dar unii sunt multumiti. Guvernuâ le-a dat.
PAINEA AMARA A BATRANETII. Cei mai norocosi au cate un aragaz la care gatesc, altii se multumesc cu o coaja de paine. Si nu e o figura de stil.
"Am mancat painica azi. Ieri am avut una-ntreaga. Azi dimineata am mancat ce mi-a ramas", spune Gheorghe, un batran de 75 de ani, care tremura in baston. O zice fara nici o intona
