Dialogul săptămînal Pleşu-Liiceanu de pe Realitatea TV este un "altfel" trebuincios duhului nostru otrăvit de mizeria (morală) şi de agitaţia (drăcească) în care evoluăm "altminteri". E adevărat că tandemul acesta pare stînjenit - sau poate fi persiflat - din perspectiva propriei legende. Cei doi sînt nu doar prieteni "de o viaţă", ci şi un cuplu emblematic pe care generaţia mea, cel puţin, l-a prizat din adolescenţă, ca pe un standard absolut. Asta nu mi-a anesteziat conştiinţa critică, dar n-am putut niciodată să nu văd că asemenea personalităţi de elită rămîn exemplare chiar şi atunci cînd faima riscă să le ronţăie conturul public.

Însă nu despre opera, faptele ori diferenţele celor doi prieteni iluştri mi-am propus să glosez în prezentul articol, cît despre ce s-a petrecut la ultima întîlnire de pe Realitatea TV, cînd li s-a tăiat emisia pentru nişte aşa-zise breaking news: erau subit amuţite două voci, rămînea în ceaţă un public select, intens participant, pentru ca "restul" audienţei să se poată bucura de un pseudo-eveniment kitsch: "Galacticii sosesc la Bucureşti"! Vezi, Doamne, nu mai putea naţia noastră provincială dacă nu asista, pe viu, la marea chestie că 11 hăndrălăi în costume crem - echipa Real Madrid - coborau din avion şi se îndreptau către Salonul Prezidenţial de pe aeroportul Otopeni. Nu că ar fi urmat conferinţa de presă la care madrilenii să divulge vreo schemă tactică în stare să apropie Steaua de o victorie oricum improbabilă. Nu că l-am fi surprins pe Ronaldo într-o samba fierbinte. Era în schimb obligatoriu să asistăm la banala defilare a jucătorilor, cu tot cu telefoane mobile şi băgăjele-troleu. Le-am zărit de la distanţă mutrele, am urmărit hîrjoneala infantilă a unora pe canapelele unde stau îndeobşte şefi de stat, după care am suportat, cu lacrimi în ochi, inevitabilul: băieţii au plecat la hotel.

Felul acesta grobian de