Domnule Tuca, nu ma faceti corespondent de Dunare? Imi fac redactia pe-un bustean pe post de pluta. Daca nu, va cer de pe acum un psiholog, sa ma convinga ca omul e o fiinta terestra, ca nu e normal sa scrie pe apa, sa respire pe apa, sa doarma pe apa, ca zgomotele masinilor din Bucuresti sunt mai frumoase la auz decat valurile Dunarii, ca troleibuzul e mai tare ca vaporul, ca "Ce te-mpingi domnuâ?!" si "Coborati la urmatoarea?" sunt intrebari la fel de frumoase ca "Ma iubesti?".
La gandul ca odata si odata ne vom intoarce in Bucuresti, imi vine sa ma arunc in Dunare cu colacul de salvare si sa-l pun pe Sorin Anghel sa ma inece. Cred ca o sa ma imbolnavesc cu capuâ cand o sa ajung in statia de reatebeu, cand o sa vad mamutul acela de oras obosit si cimentos. Sa las eu Dunarea doar pe harta, pentru toate astea ale Capitalei? Mie imi place sa ma dau cu hoteluâ pe Dunare, sa ma dau cu barca din ziar a Croazierei pe uscat, imi plac oamenii de apa dulce. Ceva se intampla in capul meu, ca imi vine sa iau vreo doua damigene cu apa de Dunare si sa le pun in cada la Bucuresti, cand voi ajunge.
Hooo, Nedea, opreste-te, ideea e fumata, s-a scris in Croaziera deja, si pe blog, si in jurnalul misto a lui Vladimir Ioan, dupa ce a plecat din Delta. Cred ca ne vom imbolnavi cu totii de Dunare si, in curand, cand ne vom intoarce la "Bucale", vom fi o ceata de ziaristi descreierati, pe care ii veti vedea cum se dau pe-un bustean pe Dambovita. Cu Ancuta Lipisila la prova, impartind fly-ere la carasi si bibani, si cu Cristian Stefanescu fluturand pavilionul cu "Jurnalul National. E pe Val". Datoria mea e sa las totusi frustrarile de fecioara neinteleasa si sa scriu despre ce am facut pana sa vedem durerosul meci Steaua - Real. Am scris, ce puteam sa facem altceva? Dar totusi meciul⦠Iurascu a gasit concluzia atunci cand toata lumea se intreba unde a gresit Steaua de
