- Editorial - nr. 207 / 20 Octombrie, 2006 O stire, difuzata, recent, pe canalele mass-media la o ora de varf, ne aducea la cunostinta ca o bratara dacica a fost descoperita la Paris! Sa fie, oare, doar inceputul descoperirii unor afaceri din domeniul unor hatisuri dubioase asupra carora atrageam atentia inca prin articolul "Ca in codrii Vlasiei", din iulie 1999, apoi prin alocutiunea rostita, la 30 noiembrie, acelasi an, in sedinta in plen a Camerei Deputatilor? Poate ca inainte de a ne intreba cum si unde a disparut comoara dacilor, bine ar fi sa ne oprim asupra catorva aspecte privind jaful organizat din 1989 incoace, pana la necesara aparitie a Legii patrimoniului cultural national mobil. Se spune ca din greseli se invata, ca tot patitul devine intelept. Deschiderea, fara niciun discernamant, a frontierelor, dupa decembrie 1989, a avut _ s-a vazut clar acest lucru! _ consecinte nedorite, pe alocuri, devastatoare de-a dreptul! In foarte scurt timp, Romania a devenit placa turnanta, in aceasta parte de Europa, a traficului cu obiecte de arta de patrimoniu. Rapida "profesionalizare" a mediilor mafiote, perfectionarea metodelor, inmultirea celor interesati, lipsa unei legislatii in domeniu, dezinteresul autoritatilor, degringolada legislativa, lipsa pazei necesare si a unor sisteme de alarma, neprotejarea patrimoniului national sub "obladuirea" ministrului Andrei Plesu, au stimulat furturile masive de obiecte de arta sau de cult si piata traficului ilicit. Toate acestea au inlesnit scoaterea din tara a unor valoroase obiecte, a unor opere de arta (sa ne amintim doar de furtul acelor tablouri din Muzeul Brukenthal de la Sibiu!). Caile prin care au ajuns ele in strainatate? Furtul lor ar fi una dintre cai. Iar exemplul cel mai elocvent in acest sens ni-l ofera sustragerea, de catre Stelian Florian Popescu, de la Muzeul Peles, a unei sculpturi, vandute in Anglia pentru